Mi-am dat seama astazi ca nu poti face presa serioasa in Romania pentru o audienta larga. Da, exista surse cat se poate de serioase, dar sunt de nisa. Conceptul de mass-media, in sine, impune un numitor comun care omoara cam orice licar de inteligenta in ochii consumatorului. Si nu este un lucru rau, sa stiti. Astia suntem, altii-s mai destepti, altii mai prosti. Poate ca trebuie sa speram la mai mult si la mai bine, dar prezentul ne preseaza spre prostie, ca sa ma exprim astfel.
Tot asa imi dadeam seama, acum ceva timp, ca nu exista mare diferenta intre un mouse si un deget, mai exact ca mouse-ul este o inventie misto, dar cumva inapoiata. Vine OZN-ul deasupra noastra si se uita la noi si raportorul Comisiei Aliene va spune ca abia am inceput sa ne adaptam tehnologia la atingerea ecranului cu destul. E o chestie banala, de ce sa muti mouse-ul pe o bucata plana, o actiune care este mimata de o sageata pe ecran, atunci cand poti doar sa apesi ecranul, nu? Duh!
La tastatura e mai complicat, totusi. Cuvintele ni se formeaza in cap si trebuie inca o evolutie tehnologica majora -suntem pe aproape- pentru a traduce undele creierului in cuvinte. Poate ca atunci nici nu vom mai avea nevoie sa atingem ecranul. Va dati, totusi, seama, ca reactiile noastre pe mediile sociale nu sunt cu mult diferite de niste maimute care arata cu degetul? Asta facem, luam mouse-ul si dam share cu destul de pe ecran. O maimuta arata cu destul in grup. La scara, e o actiune copiata.
Revenind, poate ca nu toti am merita tastaturi. Suna niscaiva mai de dreapta, dar nu e o declaratie politica, am alte doua ganduri in minte. Primul este ca evolutia distributiei de informatii pe internet a ajuns la punctul in care putem fi hiper-cunoscatori. Aici dau exemplu simplul fapt ca 30% (estimez, dar cam pe acolo) din stirile noastre sunt traduse din cele straine, iar toate sursele oricum relateaza cam aceleasi informatii zilnic -acelea fiind restul de 70%. Creierul nostru face mai degraba o actiune de agregare si de selectie de continut in zilele noastre, preferand sursa in functie de diferite preferinte personale.
Al doilea gand este ca tastatura, mai exact ce iese din ea, adica textul, nu prea mai valoreaza acelasi lucru, partial datorita gandului de mai sus, partial datorita evolutiei tehnologice. Textul devine un element de suport pentru o poza sau pentru un videoclip, desi ramane o metoda ceva mai rapida de a aduna informatii. Emitem pareri, bineinteles, dar nuantele, in societatea data, nu prea isi au rostul. Exista 
sau 
, thumbs up or thumbs down, retweet sau ignore. Repet, nu toata lumea chiar are nevoie de tastatura. Cu destule servicii sociale integrate si un touch-screen, chiar nu-ti trebuie.
Si cam asta-i treaba cu presa, pana la urma. Daca tot ai de-a face cu idioti, da-le stiri idioate si am rezolvat problema. Media populatiei are pareri fata de mass-media? Da-le niste smiley face-uri si am rezolvat-o si p-asta! Acum, pe bune, sunt departe de adevar? Chiar aveti nevoie de o sursa suplimentara pentru parerea asta? Nu cred. Comisia Alienilor ma sustine, zic ei ca e mai bine sa nu va chinuiti cu cetitul: o poza, niste text putin acolo, un smiley face si gata!
Da, avem o presa de un maro deosebit. Dar la fel ca democratia originala, trebuie sa creasca, cu suisuri si coborasuri, cu moguli si cu idioti si cu judecati drepte si nedrepte, cu linsaje si cu limbi pline de cerneala in poponet. Dar totusi, pentru cine scrie presa romaneasca? Pentru medie. Aparati principiul ei, chiar si tampenia ei actuala, dar ganditi peste ea si va fi bine. Poate asa prindeti si un pic de democratie.
